REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE CU RELEVANȚĂ ÎN DOMENIUL MEDICAL

 

Articolul 25 1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa. 2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sînt născuţi în cadrul căsătorii sau în afara acesteia, se bucură aceeaşi protecţie socială.

 

  • Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale adoptat de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966, ratificat de România prin Decret nr.212 din 31 octombrie 1974, publicat în B.Of. nr. 146/20 noiembrie 1974
  • Convenţia cu privire la drepturile copilului Adoptată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 29 noiembrie 1989, în vigoare din 2 septembrie 1990 (art. 24), ratificată de România prin Convenţia prin Legea nr. 18/1990, publicată în Monitorul Oficial 109 din 28 septembrie 1990 şi republicată în Monitorul Oficial  nr. 314 din 13 iunie 2001 (http://www.unicef.org/moldova/CRC_RO.pdf).

 

Art. 24: 1. Statele părţi recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare. Ele vor depune eforturi pentru a garanta că nici un copil nu este lipsit de dreptul de a avea acces la aceste servicii. 2. Statele părţi vor depune eforturi pentru a asigura aplicarea efectivă a acestui drept şi, în mod deosebit, vor lua măsurile corespunzătoare pentru: a) reducerea mortalităţii infantile şi a celei în rândul copiilor; b) asigurarea asistenţei medicale şi a măsurilor de ocrotire a sănătăţii pentru toţi copiii, cu accent pe dezvoltarea măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii; c) combaterea maladiilor şi a malnutriţiei, inclusiv în cadrul măsurilor primare de ocrotire a sănătăţii, recurgând, printre altele, la tehnologii accesibile şi la 8 aprovizionarea cu alimente nutritive şi cu apă potabilă, luând în considerare pericolele şi riscurile de poluare a mediului natural; d) asigurarea ocrotirii sănătăţii mamelor în perioada pre- şi postnatală; e) asigurarea că toate segmentele societăţii, în mod deosebit părinţii şi copiii, sunt informate, au acces la educaţie şi sunt sprijinite în folosirea cunoştinţelor de bază despre sănătatea şi alimentaţia copilului, despre avantajele alăptării, ale igienei şi salubrităţii mediului înconjurător şi ale prevenirii accidentelor; f) crearea serviciilor de medicină preventivă, de îndrumare a părinţilor şi de planificare familială, şi asigurarea educaţiei în aceste domenii. 3. Statele părţi vor lua toate măsurile eficiente corespunzătoare, în vederea abolirii practicilor tradiţionale dăunătoare sănătăţii copiilor. 4. Statele părţi se angajează să favorizeze şi să încurajeze cooperarea internaţională în vederea asigurării, în mod progresiv, a deplinei înfăptuiri a dreptului recunoscut în prezentul articol. În această privinţă se va ţine seama, în mod deosebit, de nevoile ţărilor în curs de dezvoltare.

 

  • Constitutia Organizatiei Mondiale a Sanatatii (România a fost parte la Organizația Mondială a Sănătății, creată cu ocazia Conferinței Internaționae pentru Sănătate de la New York din 1946; actele constitutive au fost ratificate de România prin Decretul nr. 51/1948, ublicat în Monitrul Oficial nr. 125 din 1 mai 1948)
  • Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Roma, 4.XI.1950) , ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994 (http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf)- 46 (jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este obligatorie pentru statele membre); (cauza Codarcea c. România, 2 iunie 2009, 31675/04; cauza Baldovin c. României, 15 ianuarie 2013, 8759/05)

Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997 (publicare în Monitorul Oficial nr. 103 din 28 februarie 2001) ratificată de Românoa prin Legea nr.17/2001